„Pietas et littere” – Rădăcini piariste

La sfârşitul secolului al XVI-lea, pe când Sf. Iosif de Calasanz (1557-1648) deschisese la Roma prima şcoală publică creştină gratuită, intenţia lui era rezolvarea unei probleme de ordin local. Dorinţa lui era ca, prin educaţie, să le ofere copiilor străzii o cultură creştină autentică, să asigure acestora un echilibru uman, să-i educe pentru o viaţă frumoasă şi onestă. Pentru a putea menţine şcolile şi pentru a le asigura continuitate, el a întemeiat Ordinul Piarist. Concepţiile pedagogice moderne, actualitatea şi deschiderea acestora au făcut ca la începutul secolului al XVI-lea, aceste instituţii de învăţământ ale Ordinului să depăşească graniţele Italiei şi să se răspândească în Europa Centrală, ajungând astfel şi pe teritoriul României.

La insistenţele soţiei subprefectului Jakab Bibics din Sântana, judeţul Arad, acesta a creat o fundaţie pentru a facilita astfel deschiderea unui cămin pentru părinţii piarişti. Primii membrii ai Ordinului au sosit în anul 1751, an în care şi-au început activitatea.

După 20 de ani de activitate intensă şi plină de dăruir, şcoala a fost închisă din ordinul împăratului Iosif al II-lea, iar în anul 1770 călugării piarişti au fost mutaţi la Timişoara, în sediul fostei mănăstiri franciscane. Prin efort susţinut şi muncă asiduă, ei au dezvoltat şcoala, astfel încât din gimnaziu, aceasta a devenit, în 1849, liceu cu opt clase.

Este demn de remarcat faptul că această instituţie de învăţămant şcoală a fost unica şcoală medie din Banat, ale cărei profesori şi elevi au jucat un rol fundamental şi au avut o contribuţie importantă în viaţa spirituală din spaţiul bănăţean.

În anul 1909 mănăstirea, liceul şi internatul elevilor au dobândit o clădire nouă, impozantă. În anul 1948 şcoala a fost naţionalizată, iar profesorii alungaţi. Clădirea confiscată a fost pusă la dispoziţia Institutului Politehnic.

Azi, după retrocedare, Ordinul Piarist a reprimit clădirea, şi conform contractului încheiat cu Episcopia Romano-Catolică din Timişoara, Liceul Teologic Romano-Catolic “Gerhardinum” şi-a găsit lăcaşul.

Jubileul de 100 de ani de la inaugurarea clădirii, de-a lungul celor trei zile de desfăşurare, care a fost marcat de o serie de evenimente,  i-a reunit pe mulţi foşti elevi ai Liceului din întreaga Europă.

Liceul Gerhardinum nutreşte un respect deosebit şi o recunoştinţă profundă faţă de fosta şcoală piaristă. În muzeul piarist se păstrează câteva obiecte ale fostei instituţii de învăţămant.

Activitatea actuală de educare a cadrelor didactice doreşte să integreze tradiţia şcolii piariste şi spiritul acesteia. Drept dovadă este contractul de colaborare semnat în luna august 2010 de către Superiorul General al Ordinului Piarist din Roma cu conducerea şcolii, eveniment marcat şi de dăruirea unui tablou cu portretul întemeietorului Ordinului realizat în stil baroc. Alte mărci vizibile ale continuităţii tradiţiei piariste sunt şi salutul adresat de elevi: “Laudetur Jesus Christus”, precum şi imnul piarist:“O Pater parvulorum”. Legătura vie cu foştii elevi care simt încă această şcoală ca pe a lor, constituie un alt semn al continuităţii. Puţinii dintre foşti elevi care au mai supravieţuit vitregiilor timpului participă cu inimile pline de recunoştinţă, la diferitele întâlniri, evenimente aniversare, jubilee, care mereu debutează cu o Sfântă Liturghie.

Complexul clădirii, renovat de către Episcopia Romano-Catolică din Timişoara cu eforturi financiare deosebite, îmbrăţişează clădirea Bisericii asemenea a două braţe. În acest spaţiu sacru Sfintele Liturghii au fost celebrate până în anul 2005 de către părinţii piarişti.

Spiritului piarist pe care fondatorul a voit s-o surprindă în moto: „Pietas et Litterae”, care desemnează blândeţe, smerenie, evlavie, pietate şi ştiinţă, reflectă idealul Sfântului Iosif de Calasanz: educaţia oferită are ca bază credinţa creştină, din care ia naştere o viaţă morală îmbinată cu o educaţie modernă, fundamentată ştiinţific.

În şcolile Sfântul Iosif de Calasanz s-a pus un deosebit accent pe predarea religiei. Conduşi de profesori, copiii s-au rugat pe rând zilnic în capela şcolii şi în Biserică, ei au fost învăţaţi să-şi însuşească adevărurile fundamentale ale credinţei, să înveţe să se roage şi să trăiască conform principiilor creştine. Acest om sfânt a avut curajul să-şi trimită profesorii la Galileo Galilei pentru a putea fi înzestraţi cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei, pentru ca, la rândul lor să le poată transmite elevilor.

Zidurile acestei clădiri au fost martore şi au absorbit spiritul piarist pe care-l respiră şi astăzi: educaţia pentru o viaţă creştină adevărată, un patriotism autentic şi sănătos, o viaţă împlinită, realizată prin muncă cinstită, respect reciproc, indiferent de naţionalitate, etnie sau religie, solidaritate, colaborare şi construirea unei lumi mai bune.

Fie ca bunul Dumnezeu să dispună ca educatorii şi elevii acestei şcolii care îi urmează tradiţia să simtă deopotrivă spiritul piarist absorbit de zidurile sălilor de clasă, iar iradierea acestui spirit să-i ajute să ducă o viaţă echilibrată, fericită, frumoasă şi plină de semnificaţii profunde.

 

Ruppert József OSchP
Coordonatorul emerit al Provinciei Piariste din România